Domekan Familia Ospakizuna

martes, 29 de diciembre de 2020

Urte berri baten aurrean Ante un nuevo año: Jose Antonio Pagola


 Ladislao Boros teologoak dio, bere idazkietako batean, kristau-bizitzaren burubide edo printzipio kardinaletako bat dela: «Jainkoa beti berriro hasten da» esatea. Jainkoarentzat ez da ezer behin betiko galdua denik. Beragan den-dena da hasiera eta berrasiera.

Era lauan esateko, Jainkoak ez du etsitzen gure eskastasunaren aurrean. Bere barkazioaren eta graziaren indar berritzailea gure erroreak eta gure bekatua baino ahaltsuagoa du. Berarekin, dena hasten ahal da berriro.

Horregatik, on da urte berri hau gogo berritzailez hastea. Bizitzeko eskaintzen digun urte bakoitza da ahalbide berri batzuetarako aldi irekia, grazia eta salbazio-aldia, zeinetan era berri batean bizitzera gonbidatzen baikaitu Jainkoak. Hargatik, joan-etorri handikoa da entzutea geure barneari jariotzen ahal zaizkion galderei.

Zer espero dut nik urte berri honetan? «Gauzak egiteari» emandako urtea izango al da, arazoak konpontzeari, tirandura, urduritasuna eta umore txarra metatzeari emana, ala era gizatiarragoan bizitzen ikasiko dudan urtea izango da?

Zer da urte honetarako benetan nahi dudana? Zeri emango diot aldirik ederrena eta garrantzizkoena? Beste behin, urte hutsal bat, azaleko eta ohikeriazko bat izango al da, ala bizitza pozik eta esker onez biziko dudan urtea?

Zer aldi hartuko dut atsedenerako, isiltasunerako, musikarako, otoitzerako, Jainkoarekin topo egiteko? Saiatuko al naiz neure barne bizitza elikatzen, ala asaldaturik, etengabeko ekinean, jarduera batetik bestera korrika biziko naiz, zehazki zer nahi dudan eta zertako bizi naizen jakin gabe?

Zer denbora emango diot neure bikotekidearekin barnetiko gozamenez bizitzeari eta seme-alabekin pozik bizitzeari? Neure etxetik kanpo biziko al naiz, bizitza neure gisa antolatzen, ala gai izango al naiz neure etxekoak buru-eskaintza eta txera handiagoz maitatzen?

Zeinekin egingo dut topo aurten? Zeinengana hurbilduko naiz? Gai izango al naiz jende horri guztiari poza, bizia, esperantza emateko, ala kutsatuko diodana etsipena, tristura eta heriotza izango da? Ni ibiliko naizen lekuan, bizitza gozoagoa eta jasangarriagoa izango al da, ala latzagoa eta penagarriagoa?

Urte honetan, neure kezka guztia neure ongizate soila izango al dut, ala arduratuko al naiz gainerakoak zoriontsu egiteaz ere? Neure betiko egoismo zaharrean hesituko al naiz, ala era kreatzailean biziko naiz, neure inguruan mundu gizatiarragoa eta bizileku egokiagoa egiten saiatuko naiz?

Jainkoari bizkarra emanez bizitzen jarraituko al dut, ala ausartuko al naiz uste izatera bera dudala Adiskiderik hobena? Beraren aurrean mutu jarraituko al dut, ahoa eta bihotza ireki gabe, ala jarioko al da, noizbait ere, neure barnetik berari egindako dei apal baina egiati bat?

José Antonio Pagola
Itzultzailea: Dionisio Amundarain

Andre Maria, Jainkoaren Ama – B (Lukas 2,16-21)

ANTE UN NUEVO AÑO

Dice el teólogo Ladislao Boros en alguno de sus escritos que uno de los principios cardinales de la vida cristiana consiste en que «Dios comienza siempre de nuevo». Con él nada hay definitivamente perdido. En El todo es comienzo y renovación.

Por decirlo de manera sencilla, Dios no se deja desalentar por nuestra mediocridad. La fuerza renovadora de su perdón y de su gracia es más vigorosa que nuestros errores y nuestro pecado. Con El, todo puede comenzar de nuevo.

Por eso, es bueno comenzar el año con voluntad de renovación. Cada año que se nos ofrece de vida es un tiempo abierto a nuevas posibilidades, un tiempo de gracia y de salvación en el que se nos invita a vivir de manera nueva. Por ello, es importante escuchar las preguntas que pueden brotar de nuestro interior.

¿Qué espero yo del nuevo año? ¿Será un año dedicado a «hacer cosas», resolver asuntos, acumular tensión, nerviosismo y malhumor o será un año en que aprenderé a vivir de manera más humana?

¿Qué es lo que realmente quiero yo este año? ¿A qué dedicaré el tiempo más precioso e importante? ¿Será, una vez más, un año vacío, superficial y rutinario, o un año en que amaré la vida con gozo y gratitud?

¿Qué tiempo reservaré para el descanso, el silencio, la música, la oración, el encuentro con Dios? ¿Alimentaré mi vida interior o viviré de manera agitada, en permanente actividad, corriendo de una ocupación a otra, sin saber exactamente qué quiero ni para qué vivo?

¿Qué tiempo dedicaré al disfrute íntimo con mi pareja y a la convivencia gozosa con los hijos? ¿Viviré fuera de mi hogar organizándome la vida a mi aire o sabré amar con más dedicación y ternura a los míos?

¿Con quiénes me encontraré este año? ¿A qué personas me acercaré? ¿Pondré en ellas alegría, vida, esperanza, o contagiaré desaliento, tristeza y muerte? Por donde yo pase, ¿será la vida más gozosa y llevadera o más dura y penosa?

¿Viviré este año preocupado solo por mi pequeño bienestar o me interesaré también por hacer felices a los demás? ¿Me encerraré en mi viejo egoísmo de siempre o viviré de manera creativa, tratando de hacer a mi alrededor un mundo más humano y habitable?

¿Seguiré viviendo de espaldas a Dios o me atreveré a creer que es mi mejor Amigo? ¿Permaneceré mudo ante El, sin abrir mis labios ni mi corazón, o brotará por fin desde mi interior una invocación humilde pero sincera?

José Antonio Pagola

 

Santa María, Madre de Dios – B (Lucas 2,16-21)

 

No hay comentarios: